IMPORTANT: In cea mai mare parte, continutul acestui site este, sau se vrea, un pamflet. Cei care nu cred, sau se simt vizati, mai au o sansa, dialogul si sa ne convinga ca am gresit, la noi amenintarile nu tin. Daca nu, justitia sa stabilieasca unde se termina pamfletul, si incepe cu adevarat calomnia, iar noi ne vom supune. Riscul e juma-juma, si asa va ramane pana la proba contrarie. SI MAI IMPORTANT: Sambata, duminica si de sarbatorile legale, daca nu se intampla ceva cu adevarat important, va lasam sa respirati. Adica nu vom scrie nimic de nimeni, nu de alta, dar trebuie sa ne incarcam si noi bateriile
 
Foame mare în presa locală, din ce în ce mai săracă în ziariști care să scrie doar din pasiune, chiar și cu burta goală, doar din dorința de a sta în poziția de atac a...

 

Publicitate

 

O presă de căcat!

Foame mare în presa locală, din ce în ce mai săracă în ziariști care să scrie doar din pasiune, chiar și cu burta goală, doar din dorința de a sta în poziția de atac a câinelui de pază al societății. Preferând poziția sluj, dând din coadă bucuroși și cu limba scoasă gata să lingă curul cel mai generos, unii s-au vândut pe doi lei și scriu acum de orice, chiar și de hârtii aruncate pe jos căutând vinovații pentru a sesiza DNA.

Ei știu că nu e bine, sunt convins de asta, o văd atunci când ne mai intersectăm accidental,  dar put prea tare a mocirla în care de bunăvoie au intrat, iar fața lor trădând vinovăția nu le conferă circumstanțe atenuante. Mi-e scârbă dimineața să răsfoiesc on line niște site-uri, știind dinainte ce voi găsi, ăla linge pe lângă primărie, altul vrea să ardă o instituție unde trebuie schimbat directorul dar nu-i prea iese, altul preferă să dea o știre despre cum crește iarba, neutră deci, și tot așa, iar la sfârșit ești mai prost informat decât atunci când ai deschis calculatorul.

Puțini sunt cei care mai vin cu câte o dezvăluire, din păcate neluată în seamă de cei care ar trebui să se sesizeze din oficiu, înjurați copios de postacii puși să urmărească și să ia atitudine împotriva oricărei informații care le-ar afecta liniștea stăpânilor. De aceea, mă gândesc serios să renunț, chiar am avut o tentativă în vară, când m-a cuprins nostalgia unor amintiri de pe vremea seniorului Corneliu Ștefan și de cum se făcea pe atunci presă.

Nu că atunci nu existau anumite interese, sau ziarele ediție tipărită nu se aflau de o parte sau de alta a baricadei, dar maturitatea unor vechi presari asigura un echilibru solid și insufla tinerilor aspiranți curajul de a merge înainte indiferent de repercusiuni, Acum cine să-i mai învețe pe acești așa zis ziariști, unii niște copii, care au făcut rost de cinci milioane, și-au făcut un site numit pompos ziar și scriu zilnic numai tâmpenii, că satisfacția nu e bătaia pe umăr a unui oficial care în urma ta scuipă cu dezgust, ci teama din privirile sale când îl întâlnești după ce ai publicat o dezvăluire despre el.

Cine să le spună că cele câteva sute din buzunar, primite recompensă după ce l-a pupat în cur pe unul nu pot asigura un viitor stabil, iar plătitorul va fii și mai bogat și nesimțit, iar ziaristul se va afla în aceeași postură, de a aștepta semnul pentru a se apropia de castronul cu lături. Unii pur și simplu nu pricep, sau dacă pricep se complac în acest compromis, crezând în sintagma că timpul le rezolvă pe toate.

 Nu e așa, dragii mei, o simt în fiecare zi, dezamăgit că asist la această decădere și nu întrevăd nici o speranță, iar puținele glasuri care am mai rămas nu mai putem răzbi prin hățișul creat de unii cu complicitatea no name-urilor care se cred ziariști și mai fac și caz de această titulatură. 

Unde dracu-i mai băgăm?!

Câte cinci, șase în fiecare zi, fără excepții de duminică sau sâmbătă, DNA-ul lucrează non-stop mai ceva ca buticarii de la colț, ne-am obișnuit cu clasa politică mult mai ocupată să dea declarații unii împotriva altora decât să adopte legi în Parlament. În fața instituției, reporterii mînâncă din picioare între două breaking-news, preocupați să nu le scape nici o declarație a celor care intră la spovedanie și ies mai apoi cu haina pe mâini ca să nu li se vadă cătușele, asta dacă nu se cred Isus sfidându-l pe Barabas și spun că prima noapte de arest a fost cool.

Citește mai departe:Unde dracu-i mai băgăm?!

Când o să vreau să fiu Charlie, vă spun!

Sunt Charlie când vreau eu, nu când vrea toată lumea, pentru că, așa cum am refuzat să ies în stradă la celebra Răpire din Irak a lui Omar Hayssam, sunt sigur că milionul de oameni de la Paris n-a determinat nici un jihadist să-și schimbe comportamentul și să vadă altceva decât sânge în fața ochilor atunci când vine vorba despre occident. O lume unde Mahomed, dacă ar exista, fiindcă am mari semne de întrebare în acest sens, cum am și vizavi de orice Divinitate pe care n-a văzut-o nimeni, ar putea sta liniștit la masă cu oricare dintre noi fără să ne tragem gloanțe în cap, discutând civilizat despre orice altceva decât cantitatea optimă de explozibil din centura mulată pe sânii unei fabrici de copii, cum le consideră mulți dintre musulmani pe femeile lor.

Deci, fără a spune ca alții că jurnaliștii de la Charlie Hebdo și-au căutat-o cu mâna lor, de multe ori procedez la fel, conștient la riscuri, chiar asumându-mi-le, nu vreau să fiu Charlie, iar când o să vreau, am să vă comunic înainte ca să nu vă iau prin surprindere. Și închei aici, nu înainte de a explica aceste rânduri, pe care le-am scris pentru toți cei ce mi-au reproșat că am refuzat, și așa voi face mereu, să mă alătur gloatei într-o manifestare de prost gust și nefolositoare. La fel cum nu mă duc la biserică, refuzând să mă prosternez în fața unor îmbuibați cu sutană care numai vrerea Domnului nu o exprimă, rămânând la crezul meu, că rugăciunile trebuie să le faci în gând, nu strigând din toți bojocii doar ca să fii la fel ca alții. Așa să îmi ajute Dumnezeu! Amin!

România cu fața la zid

Ca unul care am prevăzut încă de la formare ruptura dintre alianța arificială de stânga dreapta menită să păcălească românii și să-i aducă la ciolan pe toți hămesiții, aseară ar fi trebuit să mă bucur. Am schițat un zâmbet, ce-i drept, la Scena Balconului magistral jucată de Victor Ponta, ultima declarație de dragoste înainte de fiola cu otravă, și parcă am revăzut o altă scenă de la prezindențiale, aia cu dragă Stolo, ceea ce ne duce cu gândul la un nou plagiat al micului Titulescu.

Citește mai departe:România cu fața la zid

Sex în grup la USL

                Ce se întâmplă zilele acestea pe scena politică românească seamănă din ce în ce mai mult cu scenariul unei telenovele proaste, urmărită cu sufletul la gură de gospodinele politice între terminarea unui fel de mâncare și ștergerea în sfârșit a copilului la cur după ce a umplut pampersul și a început să dea pe dinafară căcatul în care un popor întreg este condamnat să se scufunde.

Citește mai departe:Sex în grup la USL

Criticilor mei... de pe on line!

E ușor a scrie versuri, spunea poetul irepetabil născut fix în urmă cu 164 de ani, dar ale cărui adevăruri spuse cu rimă sunt atât de valabile și astăzi, sau mai mult astăzi ca oricând. Eminescu parcă a prevăzut orânduiala crudă și nedreaptă, diferența dintre mizeri și bogați.

Citește mai departe:Criticilor mei... de pe on line!

Și la anul care vine...

În urmă cu vreo doi ani, pe când făceam Taraba cu Ziare la Al Jazeera de Buzău, și când încă Ion Vasile nu se hotărâse să vândă altui ciocoi, de Anul Nou le-am compus majorității oamenilor care au un cuvânt de spus în urbe un Plugușor de toată frumusețea.

Citește mai departe:Și la anul care vine...

M-a felicitat George Stanca. Mulțumesc, Maestre!

După ziua de ieri, cînd s-a glumit pe seama faptului că nici atunci când mă prezint singur și de bună voie la Poliție, Organul nu mă vrea, telefonul prietenului Gabi Cernat, să mă întrebe dacă-i poate da numărul meu de mobil lui George Stanca mi s-a părut o farsă de redacție pusă la cale de colegi. 

Citește mai departe:M-a felicitat George Stanca. Mulțumesc, Maestre!

De ce nu visează idioții?

Nu-mi puneam această întrebare, dacă n-aș fi stat de vorbă cu câțiva, și niciunul n-a știut să-mi explice de ce trăiesc în viață. Mă mulțumeam cu visele mele, unele adevărate coșmaruri, ca și noaptea trecută, cînd mă luptam cu o haită de maidanezi.

Citește mai departe:De ce nu visează idioții?

Mesaj pentru panarame!

În ultima vreme, tot mai multe rapandule ne înjură pe la colţuri, curve politice şi nu numai, care nu au curaj să ne înfrunte pe faţă, dovadă că ceea ce scriem e purul adevăr şi deranjează tare de tot. De cealaltă parte, numărul celor care ne citesc zilnic a început să crească, semn că există oameni de bine, sătui de minciunile de zi cu zi ale politicienilor şi gata să ne ofere o mână de ajutor. Le mulţumim deci, celor peste 5.000 de persoane care au accesat cel puţin o dată site-ul nostru, şi sperăm ca până la viitoarele alegeri numărul lor să crească de câteva ori, astfel încât să ne putem baza pe votul lor atunci când ne vom exprima dorinţa să schimbăm ceva în bine.

Pentru ceilalţi, asupra cărora tăvălugul nostru şi-a făcut efectul scontat, avem un singur mesaj. Începând de astăzi, când ştergem totul cu buretele, după modelul iertăm dar nu uităm, nu mai vrem să auzim de cutare sau cutare că iar a zis că se pişă pe noi, aviz Nicoleta ca să dau un exemplu, sau alte asemenea. Că facem rău de tot şi crizele lui Vadim, de lături aruncate în spaţiul public, vor părea poeme de dragoste pe lângă ce le-am pregătit noi.

Dacă aveţi argumente care să demonstreze contrariul, vă aşteptăm să ne batem bărbăteşte şi pe faţă. Dacă nu, tăceţi dracului din gură, că poate ne plictisim, şi după câteva zile de dezvăluiri vă lăsăm în pace. Dar nu ne mai provocaţi, că e nasol rău de tot şi am demonstrat în decursul timpului că scriem mult mai bine atunci când avem nervi. Iar asta nu e o ameninţare, ci o promisiune! Aşa să ne ajute Dumnezeu!