Criticilor mei... de pe on line!
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Miercuri, 15 Ianuarie 2014 11:00
- Scris de admin
- Accesări: 3143
E ușor a scrie versuri, spunea poetul irepetabil născut fix în urmă cu 164 de ani, dar ale cărui adevăruri spuse cu rimă sunt atât de valabile și astăzi, sau mai mult astăzi ca oricând. Eminescu parcă a prevăzut orânduiala crudă și nedreaptă, diferența dintre mizeri și bogați.
Probabil n-ar fi fost un bun pesedist, spunem noi, deși ar fi fost racolat, după modelul Firea Pandele și i s-ar fi dat un post bun, fiindcă dorea egalitate, sau mai bine spus, parte dreaptă și să trăim ca frați. Sunt sigur, el nu s-ar fi împăcat cu nimeni și n-ar fi acceptat trocuri murdare, fiindcă atunci când trăiești pentru un ideal, riști si-ți accepți soarta, chiar bălăcăreala colegilor cărora le e scârbă că nu accepți să faci parte dintr-un grup infracțional.
E ușor a scrie... spun unii, care nu știu cu ce se mănâncă, și au pupincuriștii lor plătiți să le ridice osanale cât e ziua de lungă, uneori și noaptea, când pe respectivii îi mănâncă rău și nu au găsit nici o damă de companie să se descarce. Atunci își sună scribii, că le-a venit nu știu ce idee genială, de pildă să apere printr-un proiect de lege cioara de semănătură, și-i pun la compus. Iar aceștia, oameni mici și de nimic, trec imediat la treabă auzind deja zgomotul biștarilor de a doua zi. Mi-e scârbă de acești oameni, ca și lui Eminescu de altfel, cu care n-am fost coleg ca Zgonea cu Mihai Viteazu.
Nu pot să scriu la comandă, nu-mi vin ideile, și nici nu mă chinui, pentru că, recunosc, sunt tare puturos. Dar atunci când îmi vine cheful, totul parcă prinde sens, frazele sunt deja formate în mintea mea și așteaptă doar să le pun pe hârtie. De aceea, vreau să le spun criticilor mei că-mi asum această stare de dolce far niente, adică să faci dulcele nimic în traducere literară, și-i rog să nu mă mai silească să scriu atunci când n-am chef.
Știu că așteptările sunt altele, și le mulțumesc pentru că sunt alături de mine, dar sunt în viață momente când e mai bine să taci. Așa e și cu scrisul, prieteni, așa că, atunci când nu apare nimic, stați liniștiți, că mai devreme sau mai târziu, tot vine ceva cu adevărat important. Că n-o să mă apuc acum ca alți confrați în pană de idei, să scriu cum crește iarba, asta se ascultă.
