De ce nu visează idioții?
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Vineri, 22 Noiembrie 2013 17:36
- Scris de admin
- Accesări: 3270
Nu-mi puneam această întrebare, dacă n-aș fi stat de vorbă cu câțiva, și niciunul n-a știut să-mi explice de ce trăiesc în viață. Mă mulțumeam cu visele mele, unele adevărate coșmaruri, ca și noaptea trecută, cînd mă luptam cu o haită de maidanezi.
După care, cum se întâmplă în orice vis, parcă rămăsese doar o javră mare și neagră, care lătra înfiorător și se pregătea să mă rupă cu colții ei hidoși. N-am găsit pe jos ca să mă apăr, culmea ironiei, decât un ziar împăturit, singura speranță să-i dau ceva de rumegat fiarei în locul sîngelui de care era sigură că va curge șiroaie. Și l-am folosit cum am știut mai bine, i l-am vârât între dinți, așa cum era, în speranța că răgazul scurt, până-și va da seama că nu e ce a vrut, îmi va permite să evadez.
Nu-mi mai aduc aminte de ce s-a întâmplat, pentru că m-am trezit pentru cîteva minute, și răsuflând ușurat că a fost doar un vis, m-am culcat la loc sperînd s-o visez pe Elena Udrea în chiloți și fără sutien, sau chiar și fără chiloți. Ca-n vremurile bune, cînd ea nu era politician și eu nu știam că voi ajunge să-l admir pe Băsescu și să devin irascibil mai ceva ca taurii la culoarea roșie care-mi plăcea atât de mult până mai ieri. Dar n-a fost să fie, tot de javre am avut parte, de această dată cu două picioare, nu dau indicii că s-ar putea să le știți, care încercau să-mi ia pâinea de la gură, adică să cumpere acest ziar on line care a devenit tare incomod pentru unii. Va fi și pentru alții, dar ei încă nu știu.
Nu m-am lăsat, m-am trezit, oricum era dimineață, și după ritualul preparării cafelei, am dat drumul la știri, să văd cine-l mai înjură pe președinte și dacă pupincuriștii au rămas tot pe poziții. Dezamăgit că repertoriul era același, mi-am trasat programul pe ziua în curs, aducîndu-mi aminte de la ce am pornit și căutând în continuare o explicație logică printre atâtea vise. Probabil n-o să aflu niciodată de ce nu visează idioții, dar un lucru e cert. Nimeni nu are voie să ne fure visele, cu atât mai puțin ei, pentru care fiecare mișcare e doar un automatism bine calculat cu multiple variante și variabile, astfel încât să nu aibă nici o surpriză pe traseu. Ori tocmai ăsta e farmecul vieții, dacă mă înțelegeți, și voi continua să visez, poate cine știe, într-o zi voi descoperi adevărul.
