Fără cioflingari la Spitalul judeţean
- Detalii
- Creat: Vineri, 21 Iunie 2013 18:00
- Ultima actualizare: Saturday, 22 Iunie 2013 09:58
- Accesări: 3228
Ne-a bucurat tare mult să descoperim că într-una dintre condiţiile unui proiect propus de Ministerul Sănătăţii şi supus dezbaterii publice era specificat faptul că medicii buzoieni care s-au specializat în Israel, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia sau Noua Zeelandă pot profesa în România ca medici specialişti dacă formarea efectuată într-unul din aceste state este echivalentă cu rezidenţiatul românesc. Totodată o altă condiţie a proiectului propus de Ministerul Sănătăţii este ca formarea de medic spacialist pentru care se solicită echivalarea să fi fost efectuată în condiţii de studiu şi practică medicală care să asigure titularului competenţa profesională similară cu cea dobândită în urma rezidenţiatului în specialitatea respectivă.
Bucuria se referă doar la faptul că în sfârşit pare să fie întrezărită o posibilă soluţie pentru reanimarea şi reabilitarea profesională a sistemului de sănătate românesc, mai ales că acesta nu mai are mult şi-şi va da obştescul sfârşit cu un pârţ scârbos, răsuflat ca din interiorul unui balaur aflat de mult timp în putrefacţie în toate măruntaiele sale.
Zilele trecute aflam, da de ce nu ne-a surprins oare(?), cum cei de la Morga de la Buzău au trimis cadavrele a două fete acasă fiecare la adresa celeilalte. Pare-se că de data aceasta vina ar fi fost a... şoferului de pe salvare, care s-ar fi ocupat de toate formalităţile, în locul medicului de serviciu, care cine ştie în câtă vodcă îşi avea creierul îmbălsămat. De aceea, la acest moment nici nu ne interesează numele aşazisului cadru medical.
În schimb, nu putem trece cu vederea şi nici nu putem să iertăm un „tratament de casă” pe care un medic urolog de la Spitalul Judeţean Buzău l-a aplicat unui pacient care se prezentase la urgenţe pentru că debitul jetului de urină se dublase, pe lângă produsul specific activităţii rinichilor fiind eliminată de fiecare dată şi o cantitate însemnată de sânge! Cât despre medicul urolog la care a ajuns pacientul, bineînţeles după ce şi-a făcut vechimea obligatorie la Primire Urgenţe nu mai puţin de şase ore(!), se spune că ar fi cel mai bun din spitalul buzoian, zvon cu care nu avem cum să nu fim de acord pentru că el este singurul pe specialitatea respectivă. Altfel, în realitatea de zi cu zi, doctorul Ciochină, după numele din buletin, nu se comportă altfel decât ca un cioflingar, care nu scrie un cuvânt pe fişa de observaţie ori pe reţetă fără să-i stabilească şi costul, adică şpaga.
Aşa s-a comportat şi în cazul pacientului despre care aminteam că se urina cu sânge, şi pentru a-i demonstra cioflingarului Ciochină că noi nu flecărim vorbe, aşa cum se face el că-şi face meseria de doctor, îi aducem aminte despre un bolnav cu numele de familie Ene. Sărmanul om, care este conştient că suferă de o boală de o gravitate aparte, crede cu aceeaşi convingere că Dumnezeu i-a mai rezervat încă multe zile pe această lume, alături de familie. De aceea, în fiecare din cele trei zile cât a stat internat în spitalul de la Buzău şi a fost tratat de cioflingarul Ciochină mulţumea în fiecare dimineaţă Celui de Sus că se mai află printre cei vii şi că mai putea căuta în ochii fetelor sale speranţa de bine.
Din nefericire pentru familia pacientului Ene şi spre ruşinea instituţiei spitaliceşti de la Buzău, starea de bine nu avea să fie întrezărită decât după ce bolnavul a fost externat şi îngrijit pe patul său după o reţetă obţinută telefonic de la un specialist de la Spitalul Militar Central.
Este mai mult decât revoltător să asculţi explicaţiile aparţinătorilor bolnavului, care încercau să înţeleagă atitudinea doctorului cioflingar Ciochină, care le-a externat tatăl şi soţul fără care acesta să fie vindecat. Adică, atunci când a ieşit pe poarta spitalului el tot mai urina cu sânge şi încă destul de consistent. Ce se întâmplase? Fiicele pacientului Ene îl informaseră pe doctorul cioflingar că doresc ca tatăl lor să fie operat într-un spital la Bucureşti, mai ales că tocmai Ciochină le spusese că el nu dispune de aparatura necesară pentru a efectua o operaţie care să nu pună sub nici o formă în pericol viaţa pacientului. Adică, familia dorea o intervenţie chirurgicală după metoda laparoscopică, dar la Buzău Ciochină nu putea decât să facă o incizie clasică, la bisturiu, ceea ce ar fi pus în pericol viaţa pacientului. Deranjat că a pierdut ocazia unei şpăgi de aproximativ cinci milioane (500 RON), cioflingarul Ciochină a completat fişa medicală de externare şi nici nu a mai catadicsit să răspundă la întrebările familiei, care nu înţelegea cum să ia acasă bolnavul dacă acesta nu este vindecat!
