IMPORTANT: In cea mai mare parte, continutul acestui site este, sau se vrea, un pamflet. Cei care nu cred, sau se simt vizati, mai au o sansa, dialogul si sa ne convinga ca am gresit, la noi amenintarile nu tin. Daca nu, justitia sa stabilieasca unde se termina pamfletul, si incepe cu adevarat calomnia, iar noi ne vom supune. Riscul e juma-juma, si asa va ramane pana la proba contrarie. SI MAI IMPORTANT: Sambata, duminica si de sarbatorile legale, daca nu se intampla ceva cu adevarat important, va lasam sa respirati. Adica nu vom scrie nimic de nimeni, nu de alta, dar trebuie sa ne incarcam si noi bateriile
 
Nu sunt misogin și nu am spus niciodată că o femeie e proastă, jur, chiar dacă aruncă șamponul când se află sub duș și citește că loțiunea e pentru păr uscat. Dar o să-mi calc pe inimă și o să...

 

Publicitate

 

Doru Muzgoci - Dosar de Politician

 

Am auzit de multe ori vorbindu-se de Doru de la Nehoiu, de cele mai multe ori de rău, fiind blamat în special de unii pe care i-a ajutat, asta ca să respectăm proverbul cu facerea de bine. Chiar am vorbit de câteva ori la telefon, fără a ne cunoaște  personal, doar din postura de ziarist-politician. Nu mi-am dat seama ce fel de om este, dar anul trecut, chiar la începuturile PRO România, ne-am întâlnit în sfârșit face off, și de atunci tot vorbim. Iar cele ce urmează nu reprezintă nici reclamă și  nici propagandă electorală, deși unii ar putea spune cu rea credință că intrarea mea în partidul lui Victor Ponta schimbă cumva lucrurile și voi fi mai puțin obiectiv. Nu este așa, dovadă acest site unde PRO România a fost tratat foarte puțin spre deloc, tocmai pentru a nu fi acuzat de partizanat politic. Dar să revenim la Doru Muzgoci, căci el este subiectul de azi, într-o rubrică pe care o vom permanetiza din ianuarie anul viitor până la algerile parlamentare, și unde vom pune lupa pe candidați.

Doru Muzgoci deci,  mi-a atras atenția din clipa când și-a dat demisia din PSD, pentru care a muncit din greu pe Valea Buzăului, pierzând un post important în administrație, dar preferând să nu fie asociat cu un partid în care anii de pușcărie ai unor membri depășesc cu mult vârsta de la înființare și până azi. A stat un timp pe bară, conectat totuși la realitățile vremurilor, și a reintrat în politică chiar din prima zi a înființării PRO România la Buzău. Numit coordonator în cadrul partidului a activităților de pe Vale și responsabil cu înființarea aici de organizații puternice, Doru Muzgoci a primit sarcina ca pe ceva firesc și, spre deosebire de alții, s-a achitat de ea cu brio. Dovadă rezultatele foarte bune obținute în zona sa de influență atât la Algerile Europarlamentare, dar și la primul tur de prezidențiale, unde PRO România l-a ajutat pe independentul Mircea Diaconu, devenind a doua organizație din țară ca procent, asta și datorită muncii lui Doruleț, așa cum îl alintă președintele Felix Rache.  

E adevărat, vorbește cam mult, prea mult uneori, e ca un vulcan care erupe și nu poate fi stins, are mereu ceva de spus, în special pe organizare și subiecte politice, dar știe și să asculte, m-am convins personal de asta. Iar ca dovadă stau persoane din zona sa de influență pe care le-a ajutat dezinteresat, doar din dorința de a face un bine semenilor. Desigur, uneori e pragmatic, ca orice politician versat, dar asta nu-l face mai puțin simpatic. Și de multe ori chiar mi-l imaginez dându-ți un cap în gură, după care să te ia în brațe și să te sărute, politic și la figurat vorbind, asta ca să fim bine înțeleși. Iar ieri, după întâlnirea de la Târgoviște cu Victor Ponta, Doru Muzgoci, primul dosar de politician publicat pe acest site, m-a convins, după ce a venit cu două propuneri obiective, nu le vom divulga pentru că fac parte din bucătăria internă, că e pe lângă un om de cuvânt, un politician matur pe care te poți baza.

 Iar viitorul îmi va da dreptate cu siguranță, sunt sigur de asta, că de puține ori m-am înșelat când a venit vorba despre radiografii care sa-mi spună dacă un om merită să-i întind mâna sau singurul gest firesc e să te întorci și să pleci. Doru Muzgoci are mâna mea întinsă, fără a spune o poveste și a cere pomană, ca să încheiem cu o glumă parafrazând o replică dintr-un film al lui Mircea Diaconu.