IMPORTANT: In cea mai mare parte, continutul acestui site este, sau se vrea, un pamflet. Cei care nu cred, sau se simt vizati, mai au o sansa, dialogul si sa ne convinga ca am gresit, la noi amenintarile nu tin. Daca nu, justitia sa stabilieasca unde se termina pamfletul, si incepe cu adevarat calomnia, iar noi ne vom supune. Riscul e juma-juma, si asa va ramane pana la proba contrarie. SI MAI IMPORTANT: Sambata, duminica si de sarbatorile legale, daca nu se intampla ceva cu adevarat important, va lasam sa respirati. Adica nu vom scrie nimic de nimeni, nu de alta, dar trebuie sa ne incarcam si noi bateriile
 
Foame mare în presa locală, din ce în ce mai săracă în ziariști care să scrie doar din pasiune, chiar și cu burta goală, doar din dorința de a sta în poziția de atac a...

 

Publicitate

 

De ce n-aş vota PNL

            În primul rând, pentru că mă enervează Crin Antonescu, mă irită aroganţa sa şi modul de abordare a problemelor, şi nu în ultimul, faptul că se crede superior acestui popor fără de care ar fi rămas un umil profesoraş fără viitor în satul acela din Delta Dunării unde adevăratul său nume era Căcărău. În al doilea rând, deoarece mă enervează nu că are miniştrii corupţi, toţi au sau au avut hoţi în Guvern, ci că nu recunsoc acest lucru, făcâmd din prezumţia de nevinovăţie un aspect hilar, demn mai degrabă a fi invocat de Cioacă, despre care nici acum nu avem date concludente dacă între Rucăr şi Bran a oprit maşina doar să se pişe, sau a hrănit şi urşii gunoieri cu ceva bucăţi din Elodia. În al treilea rând, dar poate cel mai important, fiindcă mă enervează lipsa oricărei perspective politice şi de orice altă natură, atunci când spun PNL putând la fel de bine să spun mătură, sau făraş, ingrediente curând necesare după o rupere în care toţi sperăm şi o aşteptăm cu sufletul la gură.

            Chiar mi-am făcut aseară un inventar de conştiinţă, să văd dacă găsesc argumente care să încline balanţa, măcar puţin, în favoarea ideii de a pune, o dată-n viaţă, ştampila şi pe liberali, că şi ei e oameni, şi mi-am dat seama că nu pot să mă mint. Aşa că, recunosc cu tristeţe, la peste douăzeci de ani de democraţie autentică, că încă mai sunt subiectiv, probabil aş fi fost un comunist pe cinste, şi prima dragoste poţi s-o renegi dar nu poţi s-o uiţi niciodată. Am plecat la drum cu PSD, mi-am făcut mulţi prieteni aici, duşmani mult mai mulţi, dar întotdeauna am găsit, chiar şi în cele mai grele momente, colţul de pâine necesar pentru a nu trage pe dreapta şi a continua. Nu sunt social democrat, iar aceasta nu este o declaraţie de dragoste, dar nici nu pot, la fel ca alţii care şi-au schimbat părul în funcţie de interese, să reneg un trecut care mi-a oferit viitorul de azi şi probabil succesul de mâine.

Probabil că la PNL aş fi fost un purtător de mânecuţe de succes, dat de fiecare dată afară când aş fi încercat să mă piş contra vântului. Nu că la PSD s-a întâmplat altfel, dar tocmai diversitatea social democrată, în sensul de găşti, găşculiţe şi interese potrivnice m-a ajutat. Pentru că ori de câte ori, cineva din partid era nemulţumit de ce făceam, altcineva mă suna să mă felicite şi să mă întrebe dacă nu am nevoie de ajutor. Iar eu, fără a fi curvă, doar oportunist uneori, am putut continua fără să stau niciodată în genunchi, să mă umilesc şi să implor milă. Poate şi de aceea n-aş vota PNL, ca şi pentru alte o mie de motive despre care voi vorbi pe viitor.