IMPORTANT: In cea mai mare parte, continutul acestui site este, sau se vrea, un pamflet. Cei care nu cred, sau se simt vizati, mai au o sansa, dialogul si sa ne convinga ca am gresit, la noi amenintarile nu tin. Daca nu, justitia sa stabilieasca unde se termina pamfletul, si incepe cu adevarat calomnia, iar noi ne vom supune. Riscul e juma-juma, si asa va ramane pana la proba contrarie. SI MAI IMPORTANT: Sambata, duminica si de sarbatorile legale, daca nu se intampla ceva cu adevarat important, va lasam sa respirati. Adica nu vom scrie nimic de nimeni, nu de alta, dar trebuie sa ne incarcam si noi bateriile
 
Foame mare în presa locală, din ce în ce mai săracă în ziariști care să scrie doar din pasiune, chiar și cu burta goală, doar din dorința de a sta în poziția de atac a...

 

Publicitate

 

Râmele lui Preda

            Puţini îşi mai amintesc, unii nici măcar nu l-au citit, despre deputatul Cezar Preda în calitate de editorialist la un jurnal buzoian, unde-şi dădea săptămânal cu părerea despre orice, ca românul căruia nu-i e foame şi are timp de meditaţii. L-am citit de multe ori, şi sursele mele, care nu mint, mai ales că Preda mai are nişte datorii în faţa lor, spun că nu le scria el, ci doar dădea ideea, Cezar Preda fiind doar un bun orator, şi îmbârligător aş spune eu. Iar unul dintre aceste editoriale, citez din memorie, se numea parcă, sau vorbea, despre coloana vertebrală a râmei.

            Dacă n-ar fi fost scris la modul cel mai jegos cu putinţă, titlul ar fi fost unul genial, şi mi-ar mai fi şters puţin din impresia  proastă. Pe scurt, politicianul vorbea despre ziarişti, în special despre unul, care-i dăduse în primire multe şmecherii, la modul ordinar, ceva de genul comportamentului avut şi cu ocazia unei sărbători, de Ziua Femeii, când i-a dat cu florile în cap unei doamne care a îndrăznit să-l contrazică.

            Mai nou însă, Cezar Preda şi-a luat propria jucărie, adică jurnalul cu pricina, unde zilnic ne spune ce răi suntem noi, cei cu altă părere despre democraţie decât domnia sa, şi unde angajaţii, la ordin, bălăcăresc pe oricine l-a supărat pe liderul maxim, cum inspirat l-a denumit Ion Vasile pe vremea când acest nume mai însemna ceva. Cu alte cuvinte, el şi-a luat propriile râme, cărora nu le trebuie decât mizerie pentru a săpa, a se hrăni şi a-l mulţumi pe patron, principalul furnizor de materie primă. Şi pentru că nu vreau să mă lungesc, întreb direct, fără pretenţia de a primi şi răspuns:

 

            AU RÂMELE LUI PREDA COLOANĂ VERTEBRALĂ?