M-a felicitat George Stanca. Mulțumesc, Maestre!

Detalii: Categorie: Editorial; Publicat: Vineri, 06 Decembrie 2013 08:57; Scris de admin; Accesări: 3128

După ziua de ieri, cînd s-a glumit pe seama faptului că nici atunci când mă prezint singur și de bună voie la Poliție, Organul nu mă vrea, telefonul prietenului Gabi Cernat, să mă întrebe dacă-i poate da numărul meu de mobil lui George Stanca mi s-a părut o farsă de redacție pusă la cale de colegi.

Am zis să le fac jocul și am acceptat, așteptând să mă sune vreunul dintre ei și să spună cine știe ce bazaconie. Nu am crezut, până n-am auzit în cască vocea inconfundabilă a Maestrului, că un mic ziarist de provincie, bine, printre cei mai mari din urbe, dacă nu cel mai mare, poate căpăta atâta atenție din partea unui consacrat de talia lui George Stanca. Care mi-a mulțumit pentru solidaritatea de breaslă și mi-a spus, citez cu aproximație: ”Dacă azi am avut o zi senină, dumneata mi-ai făcut-o și mai luminoasă!” Mulțumesc, Maestre, mata mi-ai înseninat toată săptămâna, care începuse tare prost, după cum am și scris pe acest site zilele trecute.

Dar cum a început totul? A început cu un material scris de mine pentru colegul și prietenul Gabi Cernat, care conduce singura oglindă netrucată a sportului local, ARENA Buzoiană, pentru că mai sunt și alte oglinzi, dar în formă de colivie, unde Ion Viorel trebuie pupat în dos constant și respectând cadența mașinii de cusut, cu limba pe post de ac dibaci și precis când vine vorba de gaură. În materialul buclucaș, îmi dădeam și eu cu părerea, ca orice român care s-a născut poet, că fotbalist n-am să fiu niciodată, cu atât mai puțin pupincurist de serviciu, despre disputa dintre George Stanca și Viorel Ion, ăla care a candidat la parlamentare sub sigla ecologistă și n-a fost bifat în buletin nici măcar de morții cu drept de vot din cimitirul Mărăcineni. Textul din ARENA, scris de subsemnatul îl puteți citi mai jos, iar disputa dintre cei doi, Elefantul și puricele care din când în când visează să ajungă privighetoare, la rubrica noastră Pastila de Adevăr. Dar înainte de asta, încă o dată, mulțumesc, Maestre!

Românul s-a născut poet, fotbalist sau deloc...

Deși românul spune că întotdeauna cel mai deștept cedează, schimbul de replici dintre excepționalul publicist, scriitor, pamfletar, etc... George Stanca și fotbalistul antrenor, jucător, barman și mai nou spion Ion Viorel, savuros pe de-o parte și total mocănesc pe de alta, mi-a înseninat ziua de ieri, cînd prietenul Gabi mi-a zis să-mi dau și eu cu părerea ca un fel de introducere la textele pe care urma să le publice. Ba chiar mi le-a citit el, atât pamfletul de o ironie superioară, unde condeiul antrenat ani la rând, alături de pasiunea pentru o echipă de fotbal și-a spus cuvântul, cred că nu trebuie să spun despre cine este vorba, dar dacă nu înțelege 007, vezi că e de la George Stanca citire, cât și exprimarea de gherțoi antrenat mai puțin cu vorbele și mai mult cu limbile date la marginea terenului a celui pus să scrie o încercare de drept la replică.

Trebuie să citiți rândurile care urmează, ca să vedeți că în turbarea sa literară, Stanca spune multe adevăruri, unul mai fierbinte ca altul, poate chiar mai fierbinte ca fetele ce se preling pe sub mesele cârciumii unde 007, adică Viorel..., Ion Viorel..., a pus nu numai microfoane, ci și camere de luat vederi, pentru a face oferte ulterior presei. Nu comentez pe text ce au spus cei doi, de departe textul lui George Stanca e net superior celui citit de Viorel după ce i l-a șoptit o păsărică mică mică, atât de mică încă nu mai apare în imagini, deși a rupt și ea în două mesele de protocol. Adică are dreptate maestrul când spune că n-a mai prins decât un sandwish fără umplutură, că s-au bătut dracii la gura altora pe potolul moca. O să spunem doar atât, înainte de a vă lăsa să savurați o adevărată capodoperă, adică noroiul acoperit în poleială versus mocirla de Mărăcineni, românul s-a născut poet, scriitor sau deloc, spre deosebire de unii confrați, care s-au născut gata gherțoi, înțeleg ei ce vreau să spun. Adrian BÎSCĂ (text publicat în ARENA Buzoiană)