Ce caută ei în Parlament?

  • Tipărire

Este întrebarea care mă macină de mai multă vreme şi pe care am promis că o s-o comentez, aşa că astăzi, din lipsă de subiecte cu adevărat interesante, ne vom ocupa de frumoşii şi deştepţii noştri parlamentari. Graşi, chei şi fără pic de cultură, nici măcar generală unii, dar neapărat putezi de bogaţi, şi-au cumpărat locul şi colegiul, în special pentru imunitate, asta dacă nu a fost doar un moft, sau cum spunea un deputat de profesie auto, să vadă şi el cum e acolo. Odată ajunşi în această piaţă unde fiecare cuvânt e un troc murdar, că doar nu suntem atât de naivi să credem că aleşii noştri vor binele ţării, ei caută diferite oportunităţi pentru a-şi spori averea, toţi au firme pe numele fiului, soţiei sau soacrei, creând şi legile necesare care să-i avantajeze.

Îi vedem certându-se la televizor şi dând vina pe greaua moştenire, ba chiar aruncându-şi pe lângă vorbe grele, pahare cu apă în ochi, ca să fie circul complet şi cât mai credibil. Iar după generic, merg împreună la şpriţ, râzând de pălmaşi şi comentându-şi prestaţia, ba chiar dându-şi note în funcţie de virulenţa atacurilor şi ratingul obţinut. La ei, când cheltuie banul public anapoda, pe diferite capricii, e conflict de interese. Ei nu sunt hoţi, ci doar cercetaţi aflaţi sub protecţia prezumţiei de nevinovăţie până la pronunţarea instanţei. Şi în timp ce ziariştii vor fi iar condamnaţi în baza unei legi injuste, pumn în gura libertăţii de exprimare, parlamentarii vor putea spune orice, atâta timp cât declaraţiile politice beneficiază de imunitate.

Ca circul să fie complet, din când în când îşi dau demisia, doar în preajma altor alegeri, pentru a candida din nou, pretextând că nu vor decât să lase justiţia să-şi facă treaba. De fapt, e numai o tragere de timp, care să apropie termenul de prescripţie al faptei pentru care sunt cercetaţi. Şi ar mai fi multe de spus, într-o ţară în care înjunghierea umană se face fără asomare, nu asumare, şi întotdeauna pe la spate, unde oamenii cinstiţi mor de foame, iar parlamentarii îşi dorm somnul de frumuseţe în fotoliile călduţe din Casa Poporului. Dar ne oprim aici, avem patru ani în care să ne dăm seama unde am greşit, şi să corectăm  acest marasm, iar dacă şi după utila perioadă de inventar vom face aceeaşi greşeală, ne merităm soarta.

În mandatul următor, sunt sigur că acest text va fi la fel de actual ca şi acum, de aceea îl voi păstra, iar la vremea potrivită, cu mici schimbări pe ici pe colo, voi relua cele de mai sus. Asta dacă nu cumva între timp, manta de zel, voi spune lucruri care, potrivit legii, vor fi catalogate ca insulte şi calomnii, mai nou aşa este denumit adevărul de Codul Penal, şi voi vizita, doamne fereşte, celula muzeu unde adevăraţii scriitori ai ţării şi-au scris reducerea sentinţei pentru servicii nepreţuite aduse comunităţii şi aportul la reeducarea nelegiuiţilor care au furat o găină fiindcă nu aveau ce mânca.